Datorita lucrurilor simple,suntem mai fericiti

Trebuie sà avem muzà motive petru inspiratie si oameni pentru motivatie

Este absolut necesar sa ne fascinam de cineva.

Eu am ajuns la aceasta concluzie de ceva timp . Si nu pentru ca tare am vrut, sau pentru ca am citit in carti. Cu toate ca si in carti dese-ori gasim întrebari si raspunsuri , dar sa fiu sincera nu am crezut cartilor  Am zis ca , la mine va fi altfel . Iata ca a venit momentul adevarului si viata singura mi-a vorbit . Am început sà caut , sa tot caut raspunsuri , ca sa-mi fie mai usor. Si binecuvintata fie acea zi , cind am înteles. Dur a fost , recunosc , am fost parca ratacità si m-am regasit.  De atunci am început sa traiesc mai usor. Stiti voi, cum e sa fii singura intr-o lume care nu e a ta , unde zilele parca nu au final , unde crezi ca parca ai fi aruncata cu mainile legate si nu poti face nimic si mai mult , m-am trezit intr-o lume straina, si am inceput lupta cu mine , lupta între cultura care am primit-o acasa si societatea în care m-am trezit. Am inceput sa ma ambitionez tot mai mult , mà trezeam în fiecare dimineata si imi spuneam : astazi vei avea o zi grea , dar o sa cresti , o sa absorbi atitea cunostinte , încît ele o sa te faca mai buna ca ieri . Si iata dragii mei , am gasit raspunsul , parasirea zonei de confort si începutul realizarii viselor .

Doar toate bune , pîna ce nu m-am trezit scursà, epuizata , fara forte.

Am întîntîlnit multi oameni , tare diferiti . Oameni interesanti , neordinari , originali , ciudati , impunatori , temperamentali , artistici , binevoitori , calzi , impulsivi , stranii , non’conformisti , de tot soiul . Si iata rasfoind prin amintiri , un om tare simpatic si saritor la nevoie m-a luat în pauza dintre repetitii , în care obisnuiam sà tot studiez , sau sà merg acasa sà stau singura între 4 pereti. Imi zice , draga mea , ce faci ? De esti atit de preocupatà ? Totul decurge bine , oamenii te plac, esti profesionista , dirijorul este incintat de tine , regizorul lucreaza cu atita placere , rolul tau . Si eu nu stiu ce sa raspund ,îi zic – pentru ca asa suntem obisnuiti noi , sa fim seriosi . Sa muncim cu cea mai mare responsabilitate , iar asta impune seriozitate si nici un fel de zimbete. El ride si imi arata semn sà merg spre iesirea  din teatru. Am ajuns în port , batea vîntul si se respira nemaipomenit de bine . M-a lasat pentru 1 ora si mi-a aratat cel mai bun loc unde se serveste cafeaua .La repetitii am ajuns cu alte ginduri , zimbeam , eram plina de energie si entuziasm . Acea pauza a fost un fel de luminare .

Astfel se poate schimba viata unui om .

Destin, circumstante , sau pur si simplu întîmplare , dar de atunci am început  sa savurez , sa traiesc , ori  pur si simplu sa ma bucur de orice moment . Am invatat sa rid mult , sa alerg , sa cumpar flori , sa zimbesc oamenilor pe care nici nu-i cunosc ,  sa caut parcuri si locuri mai putin cunoscute , am învatat sà gasesc toate ciudàtenile si minunatiile din orice orash în care plec sà muncesc . Ele sunt multe pe lista , credeti-ma , tare deocheate  unele , dar deosebit de frumoase atunci cind traiesti cu altà atitudine.

 

Published by olgabusuioc

Olga Busuioc was born in 1986 in Chisinau, Moldova. She attended the Stefan Neaga Music College and the G. Musicescu Music Academy. She then moved to Italy to continue her studies under the guidance of famous soprano, Mirella Freni. She is the recipient of several prizes at prestigious international competitions. In 2011, she was the second place winner of Operalia in Moscow. She was awarded second prize at the International Competition Ottavio Ziino (2011) and a special prize at Belvedere Competition,Vienna (2012).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *